Acordul Schengen si libera circulatie a persoanelor
Piata interna a fost deschisa oficial la 1 ianuarie 1993. Dar parea dificil sa se ridice impedimentele in ceea ce priveste libera circulatie a marfurilor si lasa restrictii privind libera circulatie a persoanelor neschimbate. In contextul cooperarii interguvernamentale, cinci state (Germania, Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda) au semnat acordurile Schengen (1985) si Conventia de punere in aplicare a acestora (1990). In spatiul Schengen, statele semnatare au desfiintat frontierele interne, care au fost inlocuite cu o singura frontiera externa in care s-au efectuat controale de intrare in conformitate cu aceleasi proceduri. Mai mult de 400 de milioane de europeni pot calatori acum fara pasaport. Dreptul la o scurta sedere este acum aplicabil cetatenilor tarilor terte in spatiul Schengen. Acordul de cooperare Schengen a fost integrat in cadrul juridic al UE prin Tratatul de la Amsterdam din 1997 (art. 67 din TFUE).
Libera circulatie este strans legata de cetatenia europeana, care a fost introdusa in Tratatul de la Maastricht (1992), De asemenea, articolul 9 din TUE precizeaza ca orice persoana este cetatean al Uniunii daca are cetatenia unui stat membru. Curtea de Justitie subliniaza faptul ca cetatenia europeana isi propune sa fie „statutul fundamental al cetatenilor statelor membre” (decizia Grzelcyzk din data de 20 septembrie 2001). In plus fata de principiul egalitatii, TFUE (art. 20 la 25) prevede lista drepturilor care decurge din cetatenia europeana. Unele dintre aceste drepturi sunt specifice cetatenilor europeni. Consiliul, votand in unanimitate, poate, dupa consultarea Parlamentului European, adopta masuri privind securitatea sociala sau de protectie sociala, in scopul de a facilita punerea in aplicare a liberei circulatii (articolul 21 din TFUE).
Dreptul la libera circulatie acordat cetatenilor europeni este, de asemenea, un rezultat al Cartei drepturilor fundamentale.
14 milioane de cetateni europeni au ales sa lucreze sau sa se stabileasca intr-un alt stat membru si se bucura de protectie sociala si drepturi civice. Programul Erasmus implica mai mult de 3 milioane de studenti, deoarece acestia au decis sa opteze pentru invatamantul superior dintr-o alta tara decat tara lor de origine. Zeci de mii de muncitori se bucura, de asemenea, de beneficiul liberei circulatii.
