Potrivit acestor cercetatori americani, dilatarea cuantica a timpului exista!
In lumea clasica, cea a obiectelor tangibile, timpul trece diferit in functie de faptul daca suntem in repaus sau in miscare. Dar cum stau lucrurile intr-un sistem cuantic?
Pentru Alexander Smith, fizician la Saint Anselm College si Dartmouth College, din Statele Unite, un sistem cuantic percepe trecerea timpului in mod diferit, in functie de viteza cu care se deplaseaza. Pentru a intelege acest lucru, sa revenim mai intai la relativitatea restransa. Una dintre cele mai surprinzatoare concluzii ale acestei teorii enuntate in 1905 de Albert Einstein este ca conceptia noastra despre timp, asa cum ne-o imaginam de secole, este eronata.
Nu exista un singur timp care sa treaca pentru toti si peste tot cu aceeasi viteza. „Timpul este de fapt ceva personal, in sensul ca fiecare are propriul ceas care masoara ceea ce se numeste timpul propriu”, descrie Alexander Smith. „Si acest timp propriu trece diferit in functie de viteza cu care ne deplasam in raport cu altcineva.” Acest concept este ilustrat in paradoxul gemenilor.
In acest experiment mental, se ia in considerare un cuplu de gemeni, care au aceeasi varsta. Unul dintre ei intreprinde o calatorie spatiala, la mare viteza. La intoarcerea pe Pamant, ceasul navei sale indica faptul ca a petrecut cinci ani in spatiu. Dar cand se reintalneste cu fratele sau, acesta il asteapta de treizeci de ani! Rezultatul: cei doi gemeni nu mai au aceeasi varsta. Cel care a calatorit in spatiu este mai tanar. Aceasta este ceea ce se numeste dilatarea timpului.
Cum stau lucrurile in mecanica cuantica? In lumea particulelor, legile fizicii sunt foarte diferite de cele ale relativitatii lui Einstein. Suprapunerea starilor, de exemplu, este un fenomen pur cuantic. Aici, un sistem poate fi simultan in doua stari diferite, la fel ca pisica lui Schrödinger, care este atat vie, cat si moarta. Si aceasta suprapunere este tocmai cheia gasita de Alexander Smith si colegii sai pentru a demonstra existenta unei dilatari cuantice a timpului.
ATOMI DE RUBIDIU 87
Pentru a face acest lucru, cercetatorii au luat in considerare atomii de rubidiu 87, care sunt ceasuri atomice: oscilatia intre diferite stari ale acestor atomi bate masura si defineste, in acelasi timp, o unitate de timp. „Ne-am intrebat: ce am observa daca am plasa astfel de ceasuri intr-o superpozitie de doua viteze?”, relateaza fizicianul.
Ca si cum, pentru a simplifica, ceasul ar avansa simultan cu doua viteze diferite, la fel ca un ceas Schrödinger.
Mai precis, cercetatorii au studiat atomii de rubidiu 87 excitati, adica cei care au o energie mai mare decat energia lor minima. Timpul necesar acestor atomi excitati pentru a reveni la energia lor fundamentala este cunoscut. Intrebarea era deci: acest timp este diferit atunci cand atomii se afla in stari suprapuse de viteza? „Raspunsul este da, exista intr-adevar o dilatare cuantica a timpului”, asigura Alexander Smith.
Deocamdata, aceste lucrari sunt pur teoretice. Dar fizicienii au definit un experiment care ar trebui sa permita verificarea existentei efectului. „Punerea atomilor in superpozitie de viteza a fost deja realizata, dar masurarea duratei de viata este complexa, dezvaluie omul de stiinta. Cred ca ar trebui sa reusim in zece ani.”
Sursa: https://www.science-et-vie.com/article-magazine/selon-ces-chercheurs-americains-la-dilatation-quantique-du-temps-existe
