Coliva, colaci si vin la pomenirea celor adormiti
Pe langa tamaie, prescuri, lumanari, aduse catre altar impreuna cu pomelnicul, marturia vie a neuitarii, a iubirii fata de repausati, oamenii veniti la Biserica asaza pe mese nelipsita coliva, colacii si sticla cu vin.
Coliva a aparut la 50 de ani dupa moartea iubitorului de Dumnezeu, in vremea imparatului Iulian Apostatul. Acesta, dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin ca, in prima saptamana a Postului Mare sa stropeasca proviziile din pietele de alimente cu sange jertfit idolilor. Sfantul Teodor, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului, i-a poruncit sa-si instiinteze credinciosii sa nu cumpere nimic din alimentele stropite cu sange, ci sa manance grau fiert cu miere. La inceput, coliva a servit ca hrana, devenind, in urma nelipsita la slujbele de pomenire a mortilor. Ea se prepara din grau fiert, reprezantand trupul celui decedat, deoarece hrana principala a corpului omens o reprezinta graul din care se coace painea. Coliva este totodata un simbol al credintei noastre in nemurire si inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Domnul Le-a infatisat ca simboluri ale invierii trupurilor: dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat intai in pamant si sa putrezeasca, la fel trupul omenesc, intai se inmormanteaza, dupa aceea se descompune, pentru ca apoi sa invie. Dulciurile, ingredientele, aromele din compozitia colivei simbolizeaza virtutile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti, dar si dulceata vietii vesnice, pe care nadajduim ca au dobandit-o. Leganand coliva, ne mai amintim si de mama ce-si leagana pruncul ca sa adoarma si sa aiba un somn lin. Acest lucru dorim sa exprimam si noi purtand in maini coliva: ne rugam pentru odihna si pacea celor adormiti. In unele biserici, a treia oara nu se mai canta „vesnica pomenire”, ci „Hristos a Inviat”. Dupa savarsirea slujbei se imparte si se gusta din coliva, gest care inchipuie acelasi lucru: comuniunea cu cei pomeniti, pentru care ne-am rugat. Inainte femeile din casa sau cele din familia persoanei decedate se ocupau de prepararea acesteia, acum insa daca familia doreste coliva, Bucuresti este orasul in care poti gasi o serie de cofetarii la care poti face comenzi coliva si in ziua in care ai nevoie de aceasta trebuie doar sa o ridici gata facuta. Acest lucru poate fi unul benefic avand in vedere toate lucrurile de indeplinit in cazul unei inmormantari.
Alaturi de coliva se aduc la biserica si colacii care simbolizeaza trecerea omului prin viata. Cuvantul “colac” provine din ebraica unde „challah” insemna „paine dospita”. Termenul se intalneste si la alte popoare precum grecii , bulgarii sau polonezii. In limba slavona „kolo” insemna „cerc”. De altfel, radacina ebraicului „challah” tot la forma rotunda se refera. Obtinuti din faina de grau, ei au in genere acelasi simbolism ca si coliva. Totusi, este foarte important sa amintim aspectul lor de cerc, forma geometrica reprezentand continuitatea, legatura de iubire neintrerupta dintre noi si cei dragi din neamurile noastre, trecuti nu in nefiinta ci in cealalta lume, a vesniciei. Colacul simbolizeaza deopotriva trecerea omului prin viata, inchiderea ciclului acesteia si un pod catre lumea de dincolo.
Nelipsit de la rugaciunile pentru adormiti este vinul care este simbolul invierii si al vietii vesnice, numit in unele locuri „apaus” care provine de la cuvantul latinesc „pausum”, se inseamna „odihna” sau „sfarsit”. Din vin se varsa crucis peste coliva, dar si peste morminte. In traditia Bisericii noastre vinul semnifica balsamul cu care a fost uns trupul lui Hristos dupa moarte. Paine si vin folosim si la Sfanta Liturghie, cand le pregatim spre a fi sfintite si transformate in Trupul si Sangele Domnului. De aceea, turnarea din vin pe pamant sau peste trupul celui decedat, cat si pe coliva, este un simbol al vietii vesnice, un simbol al invierii.
