Ce gătesc în fiecare zi cu un blender vertical de 1000W, și trei rețete care au schimbat micul dejun
Nu sunt bucătar. Gătesc pentru că trebuie, nu pentru că vreau. Am doi copii, o soție care pleacă la birou la 7:30 și un repertoriu culinar care se învârte în jurul a vreo zece rețete. Blenderul vertical a intrat în bucătăria mea acum opt luni. Nu l-am cumpărat cu entuziasm. L-am cumpărat pentru că blenderul de masă a cedat și ăsta era mai ieftin.
Ce nu mă așteptam: aparatul ăsta mi-a schimbat micul dejun, mi-a simplificat pregătirea cinei și mi-a dat trei rețete pe care le fac aproape zilnic.
Rezumat:
Dimineața: smoothie-ul de 90 de secunde
Înainte de blenderul vertical, micul dejun era pâine prăjită cu unt. Rapid, dar nu ideal. Am încercat smoothie-uri cu blenderul de masă, dar montajul și spălatul durau mai mult decât mâncatul propriu-zis. Am renunțat după două săptămâni.
Cu blenderul vertical, rutina e asta: o banană, o mână de spanac (mereu am în frigider, cumpăr un pachet mare lunea), o lingură de unt de arahide, 200 ml de lapte. Bag blenderul direct în cană (una înaltă, de 500 ml), treizeci de secunde la viteză mare, gata.
Spălatul: țin blenderul sub jet de apă cinci secunde, dau drumul la el în apa care curge, praful de spanac pleacă instant. Pun blenderul în suportul lui, iau cana, plec. Timpul total de la deschis frigiderul până la prima înghițitură: 90 de secunde. Am cronometrat de mai multe ori, mereu iese sub două minute.
Variația de vineri: înlocuiesc spanacul cu o mână de afine congelate și unt de arahide cu miere. Copiii preferă versiunea asta și cer „smoothie-ul mov”. E singurul context în care mănâncă fructe dimineața fără negociere.
Supa de prânz: direct în oală
Soția mea lucrează de acasă marțea și joia. În zilele alea, fac supă la prânz. Nu o supă complicată, o oală mică cu ce am: cartofi, morcovi, o ceapă, un cățel de usturoi, sare, piper, un cub de bulion.
Fierb totul 20 de minute. Apoi bag blenderul vertical direct în oală și mixez un minut. Supa cremă iese perfect fină. Nicio stropitură dacă țin blenderul sub nivelul lichidului și pornesc la viteză mică înainte de a crește.
Rețeta care a surprins pe toată lumea: supă cremă de dovleac cu ghimbir. Un sfert de dovleac copt la cuptor, o ceapă călită, 500 ml de apă, o bucată de ghimbir de doi centimetri (da, doi centimetri, nu mai mult, altfel iese prea picant), sare. Mixat cu blenderul vertical, servit cu un fir de smântână. Copiii o mănâncă. Soacra a cerut rețeta.
Trucul cu supa: nu mixez tot. Las câteva bucăți de legume nemixate ca să aibă textură. Bag blenderul, mixez 30 de secunde, ridic, verific, dacă mai sunt bucăți prea mari mai dau 10 secunde. Supa cremă perfectă are o bază fină cu câteva bucăți mici vizibile.
Hummus-ul de duminică
Duminica fac un castron mare de hummus care ține până miercuri. Rețeta: o conservă de năut (scurs și clătit), două linguri de tahini, sucul de la o lămâie, un cățel de usturoi, trei linguri de ulei de măsline, sare, o linguriță de chimion.
Bag totul într-un castron adânc. Blenderul vertical intră în castron și mixează 40-50 de secunde. Hummus-ul iese cremos dacă adaugi ulei de măsline treptat în timp ce mixezi. Dacă e prea gros, adaugi o lingură de apă rece.
Nu iese la fel de fin ca cel făcut la food processor. Rămân niște granule mici de năut. Dar nimeni din familia mea nu a observat sau nu i-a păsat. E suficient de bun pentru pâine prăjită, pentru legume crude, pentru wrap-uri la pachet.
Ce am mai făcut cu el (și ce nu a mers)
Piure de cartofi: da, dar cu atenție. Dacă mixezi prea mult, amidonul se activează și piureul devine lipicios, ca un clei. Trebuie să dai câteva pulsuri scurte (trei-patru apăsări de o secundă) și să te oprești. Nu mixare continuă. Am învățat asta pe pielea mea la a treia încercare.
Sos pesto: impresionant de bine. Busuioc, parmezan ras, nuci (în loc de pini, că sunt scumpe), usturoi, ulei de măsline. Treizeci de secunde. Sosul iese grosier, nu perfect neted, dar exact cum trebuie pentru paste.
Piure de fructe pentru copii: am făcut asta luni de zile când cel mic era pe diversificare. Mere fierte, pere, prune. Le fierbeam, le mixam cu blenderul direct în oala mică, le puneam în borcănele. Cinci porții în zece minute.
Frișcă: cu telul care vine în set, nu cu lama de blender. Funcționează, dar durează cam două minute de bătut. Nu concurează cu un mixer de mână dedicat, dar dacă faci frișcă o dată pe lună, nu merită un aparat separat.
Ce nu a mers: gheață. Am încercat să fac granită de lămâie cu cuburi de gheață. Motorul s-a chinuit vizibil, lama a cioplit marginile cuburilor dar nu le-a spart complet. Am adăugat apă, a mers mai bine, dar rezultatul a fost mai mult un lichid cu bucăți de gheață decât o granită. Pentru asta ai nevoie de un blender de masă cu lamă grea sau de o mașină de gheață.
Alune întregi: am încercat unt de alune. Am pus migdale prăjite în cana de mixare. Blenderul le-a spart în bucăți mici, dar nu le-a transformat în pastă. A ieșit un fel de făină de migdale cu bucăți, nu unt de migdale. Aparatul nu e proiectat pentru asta.
Curățarea: motivul real pentru care-l folosesc zilnic
Am avut un blender de masă trei ani. Și motivul pentru care nu-l mai foloseam nu era calitatea mixării, ci spălatul. Demontezi vasul, scoți garnitura de cauciuc (care miroase dacă nu o speli imediat), speli lamele separat (și te tai cel puțin o dată pe lună), speli capacul, uscai totul, montezi la loc. Șapte minute de curățare pentru un smoothie de 30 de secunde.
Blenderul vertical: îl ții sub jet de apă, apeși butonul două secunde, lama se auto-curăță. Îl pui pe prosop să se usuce. Gata. Sub un minut.
Asta e diferența care face ca un aparat să fie folosit zilnic sau să stea în dulap. Nu puterea, nu numărul de funcții, nu designul. Timpul de curățare.
Cele cinci accesorii: ce folosesc, ce nu
Aparatul vine cu cinci atașamente: lamă de blender, tel, vas de mixare, capac anti-stropire, suport. Eu folosesc lama de blender în 90% din cazuri. Telul l-am folosit de vreo cinci ori (frișcă, albușuri pentru clătite pufoase). Vasul de mixare îl folosesc pentru smoothie-uri când nu am o cană potrivită. Capacul anti-stropire nu l-am folosit niciodată. Suportul stă pe blat și ține blenderul vertical. E util, ocupă puțin loc.
Dacă ar veni doar cu lama și telul, aș fi la fel de mulțumit. Dar accesoriile extra nu deranjează. Stau într-o pungă în sertarul de lângă aragaz.
Am ajuns să gătesc mai des nu pentru că am descoperit o pasiune culinară, ci pentru că bariera de utilizare a dispărut. Scot blender vertical IMA Trend din suport, mixez, clătesc, pun la loc. Dacă procesul de preparare și curățare durează sub două minute, nu mai ai scuze să nu faci un smoothie dimineața.
