Reportaj de șantier: cum trece o conductă pe sub un bulevard fără ca cineva de sus să observe
Ora șapte dimineața, într-o zi de marți, pe un teren viran de lângă un bulevard din zona de nord a Bucureștiului. Un excavator pe șenile stă parcat lângă o groapă dreptunghiulară de patru pe șase metri, adâncă de cinci. De pe marginea gropii, un muncitor în vestă fluorescentă manevrează un cablu de macara. În fundul puțului, doi colegi fixează un cadru metalic pe peretele din beton proaspăt. La suprafață, traficul trece normal. Nimeni nu claxonează din cauza unui șantier. Nimeni nu face ocoluri. Chiar asta e ideea.
Rezumat:
Puțul de lansare
Groapa se numește puț de lansare. De aici va porni un TBM — Tunnel Boring Machine — cu diametru de un metru și două sute de milimetri, care va străbate optzeci de metri pe sub bulevard, va trece pe sub linia de tramvai, pe sub două straturi de conducte de apă și pe sub un cablu de medie tensiune, și va ieși într-un alt puț, puțul de recepție, amplasat pe partea cealaltă, într-o parcare de lângă un magazin alimentar.
Scopul: trecerea unei conducte de gaze de presiune redusă de la rețeaua existentă din cartierul de vest la un ansamblu rezidențial nou, aflat de cealaltă parte a bulevardului. Varianta cu săpătură deschisă a fost respinsă de primărie. Bulevard cu două benzi pe sens, linie de tramvai, flux de douăzeci de mii de vehicule pe zi. Închiderea lui, chiar parțială, ar fi provocat haos pe un kilometru în ambele direcții.
Cadrul metalic pe care îl montează muncitorii din puț e un inel de reacție. Împotriva lui se va împinge TBM-ul, miliemetru cu milimetru, pe toată lungimea traseului.
Mașina
TBM-ul a sosit pe șantier cu trei zile în urmă, demontat în patru componente mari. Capul de tăiere — un disc de oțel cu dinți de tungsten — a fost coborât primul în puț cu macaraua de patruzeci de tone. L-au urmat corpul cu motorul hidraulic, sistemul de împingere cu cilindri și cadrul de ghidare.
Asamblarea în puț a durat două zile. Spațiul e strâmt. Fiecare piesă intră pe verticală și se rotește pe orizontală o dată ajunsă jos. Doi mecanici și un inginer de aliniere au verificat geometria cu laser înainte de orice pornire.
Acum, marți dimineața, TBM-ul e complet. Un fascicul laser roșu traversează axa puțului și marchează direcția exactă spre puțul de recepție. Sistemul de ghidare — un ansamblu de prisme optice montate pe corpul mașinii — va compara permanent poziția reală cu traseul de proiect. Abaterea laterală admisă: douăzeci de milimetri pe toată lungimea de optzeci de metri.
Primele ore
Operatorul pornește motorul hidraulic. Capul de tăiere începe să se rotească cu trei rotații pe minut. Cilindrii de împingere presează mașina înainte. Un sunet surd, constant, ca un frigider industrial. Dinții de tungsten intră în pământ — un strat de argilă prăfoasă, nici tare, nici moale.
Materialul excavat se evacuează prin interior, printr-un șnec elicoidal care îl aduce într-un jgheab la baza puțului de lansare. De acolo, un excavator mic îl ridică în bena unui camion. Ritmul de avans: patru-cinci metri pe oră, dacă totul merge bine.
După primele două ore, în spatele TBM-ului stau deja patru tuburi de beton armat, fiecare de un metru lungime, împinse unul după altul și etanșate la rosturi cu garnituri de cauciuc. Aceste tuburi sunt structura definitivă a microtunelului. Nu se mai sapă, nu se mai cofrează, nu se mai toarnă nimic după ce TBM-ul trece.
La treisprezece metri sub tramvai
La prânz, TBM-ul a avansat douăzeci și trei de metri. Traseul trece acum pe sub linia de tramvai. Deasupra, la cinci metri distanță verticală, un tramvai de pe linia 41 trece cu pasageri. Sub el, la treisprezece metri adâncime, capul de tăiere rotește și avansează.
Inginerul de pe șantier verifică pe ecranul laptopului parametrii în timp real: presiune pe front, forță de împingere, abatere de traseu. Totul e în limite. Pe ecranul de monitorizare topografică, un punct verde clipește la fiecare actualizare de poziție. Abaterea față de ax: șapte milimetri la stânga. Acceptabil.
Am întrebat dacă poate simți cineva de la suprafață că se sapă dedesubt. Răspunsul: nu. TBM-ul cu scut închis menține o presiune controlată pe frontul de tăiere care echilibrează presiunea pământului. Nu există pierdere de volum, nu există tasare. Suprafața rămâne stabilă.
Obstacolul de la metrul 47
Nu totul a mers fără incident. La metrul patruzeci și șapte, capul de tăiere a atins ceva dur. Monitorul arată o creștere bruscă a forței de împingere — de la optzeci la două sute douăzeci de kilonewtoni. Operatorul oprește avansul.
Inginerul consultă profilul geologic. Studiul geotehnic indica un strat de pietriș grosier între metrul patruzeci și cinci și metrul cincizeci. Dar forța sugerează ceva mai dur — probabil un bolovan de dimensiuni mai mari, un erratic glaciar sau un rest de construcție veche.
Soluția: se reduce viteza de avans la jumătate, se crește presiunea pe front și se lasă dinții de tungsten să roadă obstacolul. A durat patru ore. La sfârșitul zilei, TBM-ul trecuse de metrul cincizeci și doi, iar forța de împingere revenise la normal.
Ieșirea
Joi dimineață, după trei zile de avans, capul de tăiere sparge peretele de beton din puțul de recepție. Momentul nu e spectaculos — un disc murdar de pământ apare prin perete, un jet de apă tulbure curge câteva secunde, apoi liniște. TBM-ul e tras înainte în puț, demontat și ridicat la suprafață.
În urmă rămân optzeci de metri de tunel, format din optzeci de tuburi de beton armat, aliniate cu o abatere finală de unsprezece milimetri. Prin interiorul lor va trece conducta de gaze, cu spațiu suficient pentru inspecție ulterioară.
Astfel arată executarea de microtunele sub infrastructura existentă — un proces care durează zile, nu luni, și care lasă suprafața intactă. În cazul de față, bulevarul n-a fost afectat nici măcar o oră. Tramvaiul n-a fost deviat. Nicio conductă de apă nu a fost atinsă.
După plecare
Vineri, puțurile de lansare și recepție au fost umplute cu beton, compactate și asfaltate. Excavatorul a plecat pe trailer. Singura urmă vizibilă a lucrării: două capace de vizitare noi, la fiecare capăt al traseului, care nu spun nimic trecătorilor despre cei optzeci de metri de tunel care le leagă.
Pe bulevard, traficul continuă la fel ca în săptămâna trecută. Tramvaiul trece la fix. Nimeni nu știe ce e dedesubt. Exact asta e definiția unei lucrări reușite.
