Vai nemarcate in Masivul Bucegi: Valea Costilei
In numarul din martie al Vacantelor, aparut un un articol despre Valea Costilei, una dintre cele mai spectaculoase vai nemarcate din Bucegi. A fost prima la care ne-am gandit cand am hotarat sa mergem in week-end ”undeva pe munte”. Promitem si alte vai in weekendurile urmatoare. Deocamdata, descriem Costila pe scurt, din pacate fara a denumi toate vaile si crestele peste care am trecut si fara poze. Ideea de a descrie cate o vale nemarcata si de a transforma blogul intr-un dedicat vailor din Bucegi (si nu numai) ne-a venit pe acolo. Promitem ca urmatoarele vai vor fi descrise complet si cu fotografiile aferente. Si avem atatea in plan.
Informatii utile:
Tren: Ploiesti Sud (04.06)– Cimpina (4.45)– Busteni (6.05)
Echipament: cordelina, eventual ham si 2 carabe, casca
Sfaturi: pe vale nu exista sursa de apa, asa ca ar fi bine sa nu plecati fara 1,5l apa/persoana
Timp: Caminul Alpin – Refugiu Costila 2h; Refugiul – Releul Costila 4h, Costila – Babele 1h
Coborare: Babele – Caraiman – Jepii Mici – 3h sau Babele – Piatra Arsa – Jepii Mari 4h
Numar telefon: 0-SALVAMONT adica 0725.826.668 sau 0244.321.656 / 0728.289.430
Sef Salvamont: 0726.130.377
Trusa de prim-ajutor: pansament, leucoplast, atela de lemn, spirt
Prima problema – trenul a avut in intarziere 45 minute si a ajuns la Busteni la ora 7.05, in loc de 6.05. De la gara pornim spre Caminul Alpin, de unde incepe traseul pe care ni l-am propus astazi. Iesim in strada principala, facem dreapta (inspre Azuga), apoi prima strada la stanga ( str. Valea Alba) ne va duce pana la Camin. De aici pleaca traseul marcat cu triunghi rosu pe care il incepem incet-incet prin padure. Dupa aproximativ 30-45 min, in fata noastra poteca se desparte: marcajul spre Pichetul Rosu –Malaiesti ne trimite la dreapta, dar alegem poteca nemarcata spre stanga (la un moment dat prindem marcajul de banda albastra) ce ne va scoate la Refugiul Costila dupa inca o ora. La 9 fara 10 suntem in fata refugiului.
Dupa o mica pauza binevenita de hidratare si schimbat cateva cuvinte cu alpinistii care au dormit la refugiu, ne pregatim ascensiune. Este 9.00. Vremea e buna, pe moment, insa peste aproximativ o ora intram intr-un nor de care scapam abia in platou. Din pacate, ratam prilejul de a vedea crestele spectaculoase, branele si numeroasele capre negre, peste care vom da abia la iesirea din vale. Prima saritoare, prima problema, pe care o rezolvam repede cu cordelina. Ca de obicei, pe aceste vai inguste, atentie la pietrele care vin de sus sau la cele pe care le discloca cel care merge primul. Este recomandata o casca de protectie pentru a evita neplacerile.
Urmatoarea saritoare (25-30m) este dificila si preferam sa o ocolim pe partea stanga. Urcam un perete masiv si alegem un brau care sa ne intoarca in vale. Surpriza? Numeroase flori de colt. Zambim, mirosim si mergem mai departe. Ajungem pe firul vaii fara probleme serioase si ne continuam catararea. Un sunet scurt de sus si urmeaza sperietura: o avalansa de pietre se abate asupra noastra si ne adapostim sub prima stanca. Din acest moment, ne concentram si tresarim la sunetele care vin de sus. Ne-am invatat lectia.
O noua saritoare ne pune pe ganduri. Alegem partea stanga, printre stanci, partea drepta parand destul de nesigura datorita ierbii. Prefer piatra, insa fisura e destul de complicat de trecut fara coarda. Aleg peretele din stanga, destul de abrupt, dar ajung cu bine inapoi pe fir. Vroiam sa ies in dreptul pitonului sa trag cordelina, insa n-a mers. Nu-i nimic. Ma proptesc bine cu picioarele de doua stanci (pe sub binem trece firul vaii) si tin bine de cordelina. Destul de riscant, dar iese bine.
Mai departe, se pare ca iesim din vale, insa suntem treziti de realitate. Mai e mult pana sus. Ocolim de data asta valea prin dreapta, pe un masiv perete cu gandul ca putem macar sa ne tinem de jnepeni si sperand sa nu dam intr-un perete si sa fim nevoiti sa coboram. Suntem norocosi si dupa ce trecem de jnepeni, un brau scurt la stanga ne aduce la ultimul horn mare din vale. Alegem o portita ingusta spre stanga prin care iesim si continuam ascensiunea pe peretele din stanga. Suntem in Brana Mare si rasuflam usurati. Hornul Gelepeanu este ultimul obstacol pana in platou. Maret si ignorant, releul Costila e in fata noastra. Gata, am facut-o si pe asta.
Vedem in departare drumul care leaga Omul de Babele si mergem alene pana la Cabina de la Babe.
