Istoria marturiilor de nunta
Rezumat:
Pentru orice cuplu care se pregateste de nunta, pe langa salon, meniu, lista de invitati, orchestra, fotograf si alte probeme de rezolvat, a aparut mai nou misterioasa si delicata chestiune a marturiilor de nunta.
Ce-o mai fi si asta? Traditie? Obligatie? Snobism? Cheltuiala inutila? Nici macar oferta caselor specializate in organizarea fericitului eveniment nu este una coerenta si explicita, nemaivorbind ca nimeni nu sufla o vorba despre semnificatia sau originea marturiilor de nunta.
De unde vine obiceiul marturiei pentru nunta
In zona mediteraneeana a Europei, inca din antichitate se considera de bun augur sa oferi invitatilor la nunta un pumn de stafide, migdale, poame uscate sau mici fructe proaspete, suculente. Indienii au trimis in partea asta de lume zaharul si tehnicile de caramelizare, iar pe la curtile nobililor italieni apareau drajeurile dulci numite confetti.
Cum au evoluat marturiile de nunta de-a lungul timpului
In epoca Renasterii, obiceiul s-a raspandit la Curtea Frantei, unde micile delicii se numeau bon bon – nicio ocazie festiva nu mai putea fi imaginata fara bomboniera. Mai intai mirii, apoi participantii speciali si, in cele din urma, toti nuntasii gaseau pe masa ori primeau la plecare cutia cu marturii de nunta (drajeuri, confetti), simbol al prosperitatii, fericirii si abundentei. Mari admiratori ai acestor delicatese au fost Ludovic al XIV-lea, Napoleon si Elisabeta I, iar in Italia exista si azi fabulosul Museo dell’arte e della technologia confettiera.
Marturiile de nunta in ziua de astazi
Astazi, in toata lumea civilizata, obiceiul marturiei de nunta s-a extins si la alte evenimente: botez, logodna, nunta de aur, argint sau platina, aniversari speciale etc. De asemenea, dulciurile au fost acompaniate ori chiar inlocuite cu obiecte de mici dimensiuni, mai mult sau mai putin valoroase, dar intotdeauna avand aceeasi semnificatie limpede.
