Ia stă bine pe orice corp. Despre croi, mărimi mari și de ce e o haină iertătoare
Există o idee greșită care circulă de mult: că ia arată bine doar pe femei subțiri. O aud des și de fiecare dată mă enervează puțin, pentru că e fix invers. Croiul iei a fost gândit acum sute de ani să se potrivească pe orice tip de corp, la orice vârstă, în orice formă fizică. Era haina tuturor femeilor din sat, nu doar a celor de douăzeci de ani.
De ce ia e o haină iertătoare
Secretul stă în construcție. Ia nu te strânge nicăieri. Se încrețește la gât și cade lejer peste corp, fără să marcheze talia decât dacă vrei tu, cu un brâu sau o curea. Comparați cu o cămașă modernă cu nasturi, care trage la bust și la șold și scoate la iveală fiecare imperfecțiune. Ia face exact opusul: lasă materialul să curgă și ascunde elegant ce nu vrei să se vadă.
De-aia spun că e o haină iertătoare. Te-ai îngrășat, ai slăbit, ești însărcinată, ai trecut de cincizeci de ani, nu contează. Aceeași ie îți vine. Mi se pare aproape o minune de design, dacă te gândești câte haine de azi sunt croite să arate bine pe un singur tip de siluetă și pe nimeni altcineva.
Problema nu e croiul, e oferta
Problema reală nu e croiul, ci oferta. Multe magazine se opresc la mărimea L sau XL și gata. Femeile cu forme mai pline rămân pe dinafară, deși tocmai lor li se potrivește piesa cel mai bine. Din fericire, asta începe să se schimbe. Tot mai mulți producători fac ie traditionala marimi mari, pentru că au înțeles că cererea există și că nu are sens să excluzi jumătate de public.
Cum o alegi și cum o porți
Câteva sfaturi practice dacă ești în categoria asta și vrei să-ți cumperi una. Caută modele cu încreț generos la gât, pentru că ele dau cel mai mult spațiu și cad cel mai frumos. Mânecile largi sunt prietena ta, lasă brațul liber și echilibrează silueta. Evită croielile foarte cambrate, care încearcă să imite o cămașă modernă, pentru că acelea pierd exact avantajul iei clasice.
Lungimea contează și ea. O ie mai lungă, care trece de talie, e mai ușor de purtat peste pantaloni sau peste o fustă și acoperă zona șoldurilor dacă vrei asta. Una scurtă, băgată în fustă, scoate în evidență talia, ceea ce poate fi exact ce cauți sau exact ce eviți, depinde de tine. Nu există o regulă universală, există ce te face pe tine să te simți bine.
Materialul, ca întotdeauna, dictează confortul. Bumbacul și inul sunt cele mai prietenoase pe corp, mai ales vara și mai ales pe suprafețe mai mari de piele. Respiră, nu se lipesc, nu transformă o zi caldă într-un calvar. Las sinteticele pentru cazurile în care chiar nu ai altă opțiune.
Despre asortare. Fiindcă ia deja are volum și decor, eu nu o încarc. O fustă simplă, o pereche de pantaloni cu croi drept, pantofi comozi, și piesa respiră. Dacă vrei să marchezi talia, un brâu subțire sau o curea fac treaba fără să te strângă. Dacă nu vrei, o lași liberă și te bucuri de lejeritate. Frumusețea e că ai ambele variante în aceeași haină.
Hai să fiu concret cu sfaturile, fiindcă „ia stă bine pe oricine” sună frumos dar nu te ajută în fața dulapului. Dacă ai bust mai generos, caută încreț bogat și un decolteu care lasă puțin loc, nu unul strâns pe gât, care taie linia. Dacă vrei să atragi atenția în sus și să echilibrezi șoldurile, mizează pe o altiță densă, colorată, care duce privirea spre umeri. Sunt trucuri simple, dar funcționează.
Materialul face și el o diferență pe suprafețe mai mari. Inul cade greu și elegant, ascunde foarte bine și are o textură frumoasă, dar se șifonează. Bumbacul e mai prietenos la întreținere și mai lejer pe corp în zilele calde. Eu, vara, merg aproape mereu pe bumbac, tocmai pentru că nu se lipește și mă lasă să respir. Borangicul e superb, dar îl păstrez pentru ocazii, fiindcă e capricios.
Despre talie, ai control total. Vrei să o marchezi, pui un brâu sau o curea subțire exact unde îți convine. Nu vrei, o lași liberă și te bucuri că nimic nu te strânge. Asta e libertatea pe care o cămașă obișnuită cu nasturi nu ți-o dă niciodată, fiindcă ea îți impune unde se așază. Ia te lasă pe tine să decizi. Puține haine moderne îți oferă libertatea asta de a alege singur unde se așază materialul pe corp și cât de mult vrei să se vadă forma.
Și un cuvânt despre încredere, că în fond despre asta e vorba. Cea mai frumoasă ie din lume nu arată bine pe cineva care o poartă cu jenă, trăgând tot timpul de ea. O piesă lejeră, pe măsură, dintr-un material plăcut, te face să uiți de ea după cinci minute. Exact atunci începe să arate cum trebuie, când n-o mai bagi în seamă și o porți pur și simplu.
O notă practică despre cumpărat online, fiindcă acolo se întâmplă cele mai multe greșeli de mărime. Măsoară-te înainte cu un centimetru de croitorie: bust, talie, lungime de la umăr. Compară cu tabelul magazinului, nu te baza pe „cred că sunt M”. La ie, croiul lejer iartă mult, dar tot vrei ca umerii și lungimea să cadă bine. Dacă șovăi între două mărimi, ia-o pe cea mai mare. O ie puțin mai amplă arată firesc, una strâmtă pierde exact lejeritatea care o face frumoasă.
Vreau să închei cu ceva care mi se pare important. Portul nostru nu a fost niciodată elitist în privința corpului. Bunicile și străbunicile noastre, de toate vârstele și formele, purtau ia cu mândrie și arătau superb în ea. Ideea că ar trebui să ai o anumită siluetă ca s-o porți e o invenție recentă și mincinoasă. Dacă ți-a plăcut vreodată o ie și te-ai abținut crezând că „nu ți se potrivește”, te înșeli. Ți se potrivește. A fost croită exact pentru asta.
Așa că, dacă tot ai amânat, încearcă una. E posibil să descoperi că haina pe care credeai că n-o poți purta e, de fapt, cea în care te simți cel mai bine în pielea ta.
