Istoricul Dietei Dukan
Ca tânăr medic generalist la Paris, doctorul Pierre Dukan s-a confruntat în anul 1975 cu un prim caz de obezitate, încercând să găsească o alternativă la dietele standard din acel moment, asemănătoare în principiu, mergând pe ideea de reducere a porţiilor şi implicit a numărului caloriilor ingerate.
Doctorul Dukan a fost preocupat şi de ceea ce se întâmplă cu cei care ţin o dietă şi după o anumită perioadă, când apare la majoritatea persoanelor reîngrăşarea. Aşa a apărut ideea conceperii unui regim în patru faze, dintre care ultimele două sunt destinate păstrării noii greutăţi şi la finele regimului de slăbire.
La 20 de ani de la începuturile aplicării principiilor dietei, doctorul Dukan a publicat şi cartea regimului Dukan, Je ne sais pas maigrir*, care concentra întreaga sa experienţă acumulată până în acel moment în tratarea obezităţii şi a supraponderalităţii.
Dieta Dukan este concepută în aşa fel încât să fie favorizat consumul proteinelor în detrimentul lipidelor şi glucidelor. Este asadar vorba despre un regim de tip proteic, însă în acelaşi timp este şi o dietă hipocalorică, pentru că reducerea numărului de lipide şi glucide consumate conduce automat la un aport caloric mai mic.
Prin reducerea absorbţiei de glucide şi lipide, organismul va fi obligat să apeleze la propriile rezerve adipoase pentru ca muşchii să poată continua să funcţioneze. Datorită acestui mod de alimentaţie, organismul va începe să producă corpi cetonici, care vor trebui să fie filtraţi de către rinichi. Acest fapt îi va solicita suplimentar, aşa că se impune suplimentarea cantităţii de apă ingerată.
